Amintire cu miros de carte...

 Intr-una din zilele acestea imi pierdem timpul printr-un magazin de haine...american...la un moment dat, de nicaieri ..de niciunde, simt miros de carte veche...
Mereu asociez mirosul de carte veche cu emotii pozitive...cu amintiri de familie...cu biblioteca copilariei mele, unde am descoperit lumea...
M-am asezat pe o canapea a magazinului american si m-am lasat dusa de ganduri, amintiri...
Eram la scoala/liceu Dositei Obradovici din Timisoara, unde, dupa orele de clasa si dupa ce serveam masa (impreuna cu profesorii) la cantina/restaurant a scolii, dadeam o tura prin biblioteca liceului, inainte de a merge acasa...
Mereu aveam lecturi suplimentare, mereu trebuia sa ma grabesc sa gasesc cartea indicata de profesor, pentru ca se "epuiza" destul de repede si nu-mi placea deloc sa depind de altii..
Imi amintesc.. acele fise de bibliotecar, cartonate, pe care ne erau scrise numele cu tocul cu penita ...subtire...gros...intr-o caligrafie dantelata...cu rubrica de primit/predat...autor...titlu...
asezate in ordine alfabetica, in cutii din lemn, pe o masuta mica .unde-si petrecea ziua doamna bibliotecara..
Mereu o doamna bibliotecara fara varsta si cu ochelarii pe nas, cu privirea blanda dar atenta la zgomotul din incapere...
Singura care avea voie sa faca zgomot era usa, cu scartait de vioara in doua corzi...de fapt era un scartait in doua etape...unul la deschidere...altul, mai lung si mai incet, la inchidere...
As mai fi ramas in amintire, cufundata in canapeaua magazinului ..dar o angajata a magazinului s-a apropiat de mine si m-a intrebat "R U Ok?" (intr-o "caligrafie" a lumii virtuale)
Si ce era sa-i spun ?! C-am calatorit in timp? ..C-am fost.pe un alt continent ?..intr-o alta tara?...intr-un oras al anilor 1960 ?...in biblioteca unui liceu ce va fi inchis pentru ca nu s-au mai inscris copii ??!!!
Pentru ca nu mai sunt copii care sa mearga la scoala ?!

si inca ma mai mir...

navigand asa, de aiurea, pe paginile netului...dau de un site al reprezentantilor diasporei din America..si curioasa din fire, "scormonesc"...sa vad cine, ce...unde ?...ajung la niste poze facute acestor reprezentanti ai romanilor stabiliti in America , adica si ai mei..si cum imi place sa fiu reprezentata de oameni destepti, educati si frumosi...ma uit la poza cu mult interes...si ma tot uit si ma tot minunez..si ma tot intreb, asa, de-a proasta in sinea mea...cine naiba I-a numit pe acestia reprezentantii nostril ?!!

poveste de vara...sau...cum sa-ti iubesti aproapele

in vara trecuta, intr-o zi ca oricare, ar spune unii, stateam cu nepotii mei in playground-ul de langa casa...aud, la un moment dat, sirenele de la fire truck, police car and ambulance, specifice, in USA, in caz de urgenta...o vecina este luata cu o targa si suita in ambulanta...eram aproape de ea...era o persoana destul de in varsta, nu o cunosteam..cateva secunde privirile noastre s-au intalnit...avea o tristete in ochi si o disperare pe care nu o mai intalnisem pana atunci la nimeni (aveam s-o descopar la mine, dupa nici 6 luni de la aceasta intamplare, cand am avut un accident de masina)...am simtit nevoia sa-i arat un semn de dragoste, de solidaritate, de "ceva" care sa-i mangaie un pic sufletul...m-am apropiat putin, i-am facut semn cu mana si am zambit incurajator...mi-a raspuns facand si ea un mic semn cu mana...usile s-au inchis si in zgomotul infernal de sirena, ambulanta a disparut in trafic...

dupa un an

in seara asta stateam in acelasi loc de joaca cu nepotii mei , ii urmaream si ma bucuram de bucuria lor...aud la un moment dat o voce timida in spatele meu "Hi" ...ma intorc si vad o doamna destul de in varsta care-si facea plimbarea de seara in baston..."Hi" raspund eu ...iar ea imi spune:
- acum un an,  am facut stroke (accident vascular cerebral) si a venit ambulanta sa ma duca la spital si inainte de a pleca o doamna s-a apropiat de mine, mi-a facut cu mana si mi-a zambit incurajator...nu voi uita niciodata acel zambet si acele momente, a contat foarte mult pentru mine...iti multumesc, de mult vroiam sa te intalnesc si sa-ti spun "MULTUMESC".

in timp ce-si depana amintirea, vedeam cu ochii mintii acea scena..i-am multumit si eu, m-am bucurat s-o revad ca este bine si i-am urat multa sanatate...
dupa ce s-a indepartat mi-am amintit ca, doar dupa 6 luni de la "intamplarea" ei, am avut un accident de masina...si cum eram eu intinsa pe sosea,tipand si urland de durere,  cu sangele siroindu-mi pe fatza, cu piciorul si coastele toate rupte, o doamna, care s-a prezentat Michelle, mi-a luat mana, mi-a zambit si m-a incurajat permanent tinandu-ma constienta pana a sosit ambulanta si medicii...a venit dupa cateva zile la mine la spital cu flori si ciocolata...i-am multumit atunci pentru tot ce a facut pentru mine, dar...parca simt acum ca nu a fost de ajuns ...mai vreau sa-i mai multumesc o data...maine am s-o caut ...eu cred ca asta inseamna iubire de semeni ..
asta inseamna "iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti"

6/22/2018